Traducere de Octavian Cocoş
Sunt liniştit, şi-amiaza mă găseşte
înconjurând păşunea şi padocul,
şi când vin vaci şi-aleargă în tot locul
foşneşte iarba care-acum păleşte.
Se-aud apoi viţei mugind în spate,
căci poarta de la ţarc e ferecată,
şi vacile privesc spre ei îndată
cu dor matern şi plin de puritate.
Dar când lumina a început să moară
simt vacile mâhnirea cum coboară;
şi-atunci, cuprins de o melancolie,
pe-un vârf de deal aflat în depărtare
un viţeluş lansează o chemare
ce sfâşie tăcerea pe câmpie.
vezi mai multe poezii de: José Eustacio Rivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.